 samyAdministratorDin: Bucuresti
Postari: 27
|
|
E prima mea creatie...si mi-am facut curaj sa o postez aici..ptr ca nu stiu care o sa fie reactia,,asa ca va rog sa fiti blanzi ..
“ Este aproape dimineata, de o ora ma chinui sa scriu aceasta scrisoare, nu mai pot misca stiloul pe foaia alba din fata mea. Sunt inmarmurita , nu pot sa cred ..nu vreau sa cred.
Totul era perfect, m-am trezit la aceiasi ora si mama mi-a pregatit micul dejun. Apoi am fost sa ma vad cu el, era atat de fericit cand m-a vazut incat a inceput sa ma acopere cu saruturi si putin mai tarziu mi-a dat un imens buchet de trandarifi, florile mele preferate. Eram foarte incantata, ziua se anunta cu adevarat magica. Am mers la el acasa, m-am asezat pe fotoliul lui negru si am inceput sa ascultam muzica. Am ramas surprinsa cand a inceput sa puna melodii romantice, ascultand cu atentie versurile mi-am dat seama de mesajul ce vroia sa mi-l transmita, vroia sa imi dau seama cat ma iubeste, numai ca el nu avea destula putere ca sa imi zica.
Orele se scurgeau fara sa tina cont de prezenta noastra, timpul zbura mult prea repede.
Deja se facuse 8 seara si trebuia sa plec acasa, m-a condus pana la usa si mi-a zis ca azi are o treaba importanta de facut si trebuie sa plece peste o ora cu masina. Era asa entuziasmat, mi-a spus ca o sa treaca mai tarziu pe la mine pentru ca are sa imi dea o veste buna.
Am plecat de la el, pe drum vroiam sa ii dau un mesaj in care ii scriu ca m-a impresionat si ca il iubesc enorm de mult, dar ceva m-a oprit, poate faptul ca asteptam sa ii zic asta cand venea la mine.
De cand am ajuns acasa nu faceam altceva decat sa ma uit la ceas si sa numar orele pana cand v-a venii, deja simteam un teribil dor. Trecuse de 9, trecuse de 10..am iesit pe fereastra in speranta de a-l vedea in intunericul cuprinzator, speram sa vina curand.
Era aproape 11 noaptea cand am tresarit la auzul soneriei telefonului , niciodata nu m-am mai speriat asa , eram atat de nelinistita.
Raspund si o voce tremuranda imi spune ca trebuie sa ma prezint de urgenta la spital, imediat mi-am dat seama ca era vorba de el, suferise un grav accident de masina. Am scapat telefonul din mana, respiratia imi era din ce in ce mai greoaie..pana cand nu am mai simtit nimic, lesinasem. Cum m-am trezit am fugit in graba spre spital..aveam pasii atat de grei, imi stergeam lacrimile intr-una.
Ma aflam langa el…parea ca doarme, speram ca se va trezii curand. M-am apropiat de buzele lui si l-am sarutat apasat, imi doream sa fie ca in povestile pe care mi le citea mama inainte sa adorm…imi doream ca sarutul meu sa il trezeasca, sa se ridice din acel pat si sa imi zica ca totul nu a fost decat un groaznic cosmar.
Am fost nevoita sa astept pe culoarul spitalului, venisera medicii sa ii verifice starea.
Nu puteam sa cred..nu vroiam sa cred…de ce el?? de ce el???..pe obraz curgeau siroaie de lacrimi, dar nici o lacrima nu il mai putea trezii acum. Vroiam sa fiu aproape de el…de ce l-am lasat sa plece? de ce??
Am auzit o usa deschizandu-se…erau acei oameni imbracati in alb, treaba lor era sa salveze oameni…sa il salveze pe el.
Am intrat in incapere..era atat de rece..totul parea mort. Ma asez la marginea patului..inchid ochii si incep sa plang, dar simt o atingere pe fata mea…se trezise, in sfarsit se trezise. Avea lacrimi in ochi si mi-a spus sa nu mai plang..pentru ca o sa se faca bine si totul o sa fie ca la inceput..am zambit..eram atat de fericita. L-am luat in brate si am inceput sa ii mangai parul negru si matasos ..atunci mi-a zis ca ma iubeste si ca nu ma va uita niciodata. Deodata aud un sunet ascutit…ma uit la aparatul din spatele meu si..nu imi venea sa cred….ma uit la el…nu…nu se putea…nu a murit…nu…il strang puternic in brate si incep sa strig numele lui.
In camera intrasera asistentele si 2 doctori..au incercat sa-l resusciteze, inutil. Au scos un dosar si au scris niste notite.
Eu eram nemiscata..parca murisem odata cu el..inima imi batea, dar incetasem sa traiesc.
Nici nu mai stiu cum am ajuns acasa…nu mai stiam ce sa fac..nu mai eram eu.
Am stat multe ore si m-am gandit, nu aveam decat o singura solutie, trebuia sa fiu alaturi de el…nici nu am apucat sa ii zic cat de mult il iubesc…ca fara el viata mea nu are nici un sens.
Nu mai suport durerea ce ma apasa, nu mai rezist …sufletul meu e facut bucati.
M-am hotarat….m-am hotarat sa scriu aceasta scrisoare de adio…privind salvarea mea..ce se afla chiar langa mine. Nu imi voi regreta faptele , chiar daca multi vor avea de suferit dupa urma lor…ma astept sa fiu inteleasa…sa nu fiu uitata.
Inca putin si voi fi alaturi de tine…sa nu ma astepti prea mult pentru ca voi venii in curand.
Sunt ultimele clipe din viata mea…am inghitit ultima pastila..intr-o mana tin fotografia lui..si in cealalta aceasta scrisoare.
Deja simt cum pastilele isi fac efectul…deja ma visez alaturi de tine… acum vin..asteapta-ma.â€
_______________________________________
|
|
